Având în vedere evoluția situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de țări, precum și declararea “Pandemiei” de către Organizația Mondială a Sănătății, la data de 11.03.2020, în considerarea faptului că elementele sus-menționate definesc un context excepțional care nu putea fi previzionat, care vizează interesul public general și care constituie o situație extraordinară, ce impune măsuri excepționale, Președintele României a decretat instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României pe o durată de 30 de zile.

Grupul de Comunicare Strategică a anunțat că prin prin ordonanță militară, au fost luate următoarele decizii:

Se suspendă activitatea de servire și consum a produselor alimentare și băuturilor alcoolice și nealcoolice, organizată de restaurante, hoteluri, cafenele sau alte localuri publice, în spațiile destinate acestui scop din interiorul sau exteriorul locației.

Se suspendă toate activitățile culturale, științifice, artistice, religioase, sportive, de divertisment sau jocuri de noroc, de tratament balnear și de îngrijire personală, realizate în spații închise.

Având în vedere contextul excepțional care nu putea fi previzionat,  Decretul de instituire a stării de urgență dar mai ales Ordonanța militară prin care s-au suspendat o serie de activități economice, efectele Covid-19 pot fi văzute ca fiind cazuri de forță majoră, în considerarea contextului existent la nivel mondial și a măsurilor dispuse de autorități.

Reamintim că forţa majoră este generată de către un eveniment, natural sau social, extern, cu caracter imprevizibil, extraordinar, absolut invincibil şi inevitabil.

Conform art. 50 din Codul muncii, Contractul individual de muncă se suspendă de drept în caz de forță majoră.

Suspendarea poate să privească toate contractele individuale de muncă sau o parte dintre acestea, în funcție de decizia angajatorului, fundamentată pe impactul real și efectiv asupra unor locuri de munca sau a tuturor posturilor.

Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.

Pe perioada suspendării contractului de muncă, salariatului îi revin toate drepturile și obligațiile cuprinse in contractul de muncă, Regulamentul Intern, Contractul Colectiv de muncă aplicabil și legi speciale, excepție făcând doar drepturile de natură salarială.

La fel ca și în cazul salariatului, angajatorului îi revin toate obligațiile prevăzute în contractul de muncă, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil și legile speciale.

Angajatorul nu platește contribuții sociale dacă salariatul nu beneficiază de niciun drept de natură salarială.

La încetarea efectelor produse de forţa majoră, se reia prestarea muncii, se intră în normal.

Suspendarea se produce fără a fi necesar un act constatator, intern al angajatorului (cu toate că nu se poate contesta utilitatea unui astfel de act din raţiuni practice, cum ar fi înştiinţarea salariatului, înregistrarea suspendării şi a duratei sale în registrul de evidenţă a salariaţilor).

Nimic nu se opune ca, odată intervenită cauza de forţă majoră, părţile să încheie un act adiţional la contractul individual de muncă prin care să se precizeze: situaţia plăţii drepturilor din perioada de muncă prestată anterior; relaţia angajator-salariat pe durata suspendării (cum ar fi, spre exemplu, prezentarea periodică a salariatului la unitate); documentele în baza cărora se va constata – dacă va fi cazul – că forţa majoră şi-a schimbat caracterul şi va produce efecte definitive (ceea ce ar antrena încetarea de drept a contractului individual de muncă) ş.a..

Dacă în condiţiile intervenţiei forţei majore, cu efecte temporare, se poate da celui în cauză un alt loc de muncă, este posibil – aşa cum am arătat – doar să se modifice, pe respectiva durată, locul sau/şi felul muncii şi, în consecinţă, contractul individual de muncă să nu fie suspendat.

Dimpotrivă, dacă prestarea muncii la un alt loc de muncă sau a unei alte munci, este imposibilă, contractul individual de muncă se suspendă de drept.

În vederea suspendării contractului individual de muncă, se va întocmi o decizie de suspendare CIM pentru salariatul/salariații în cauză și se va înregistra în REVISAL.

Angajatorul va opera și transmite în REVISAL decizia după cum urmeaza:

Început suspendare: cel târziu în ziua lucrătoare anterioară datei suspendării. Se va completă în REVISAL data de început suspendare (este data de la care salariatului i-a fost suspendat contractul individual de muncă conform deciziei de suspendare); data de sfârșit suspendare (este dată până la care salariatului i-a fost suspendat contractul individual de muncă conform termenului limita stabilit prin decizia de suspendare, respectiv prin cererea salariatului de suspendare a CIM). Se va alege temeiul suspendării și se vor menționa alte detalii, dacă este cazul.

Încetare suspendare: cel târziu în ziua lucrătoare anterioară datei încetării suspendării. Se va completă data încetare suspendare (este dată de la care încetează suspendarea contractului salariatului, conform deciziei de încetare a suspendării emise de angajator).

Decizia de suspendare de drept a contractului individual de muncă poate fi contestată în termen de 45 de zile calendaristice la instanța compeentă material și teritorial.

Dat fiind caracterul urgent și iminența unor prejudicii iremediabile, persoana afectată poate formula și cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă.

                                <h2>
                    Luați legătura cu noi                   </h2>
                <a href="https://www.mslegal.ro/contact/">
                    Click Here                  </a>