Ultimele modificări legislative sau cum ești executat fără judecată
Home / Blog / Ultimele modificări legislative sau cum ești executat fără judecată
4 April 2020, by , in Blog, Comments off

Amenzi mai mari și confiscarea bunurilor pentru încălcarea ordonanţelor militare.

Ordonanța de urgență privind starea de urgență s-a modificat prin ordonanță de urgență.

Articolul 9 din Ordonanța de urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență arată că persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile stabilite în prezenta ordonanță de urgență, în actele normative conexe, precum și în ordonanțele militare sau în ordine, specifice stării instituite.

Nerespectarea prevederilor articolului 9 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 10.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.

Articolul 9, bineînțeles, trebuie corelat și cu măsurile stabilite prin toate ordonanțele militare date până în acest moment pentru a descoperi care sunt faptele, concrete, care constituie contravenție (al naibii de complicat).

De ce este al naibii de complicat?

De regulă, în materia dreptului contravențional, textul incriminator trebuie să descrie conduita care este apreciată de legiuitor drept contravenție, fiind o aplicație a principiului legalității. Contravenția trebuie să apară astfel compusă dintr-o faptă concretă, o normă de incriminare care o descrie și la care se raportează și, în final, printr-o concordanță deplină între trăsăturile faptei concrete și cele descrise în norma de incriminare.

În această stare de urgență, constatăm că lucrurile sunt diferite.

Actul normativ nu conține o descriere in concreto a contravenției, ci una in genere – orice încălcare a măsurilor instituite prin decret, ordonanțele militare și ordinele emise.

Ceea ce este interesant este că articolul 28 din Ordonanța de urgență nr. 1/1999 a fost modificat prin Ordonanța de urgență nr. 34/2020, la 03.04.2020 și prevede că, pe lângă sancțiunea contravențională principală prevăzută la alin. (1), în funcție de natura și gravitatea faptei, se pot aplica și una sau mai multe dintre următoarele sancțiuni contravenționale complementare, prevăzute în ordonanțele militare:

a)confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenție;

b)interzicerea accesului prin aplicarea sigiliului de către organele abilitate;

c)suspendarea temporară a activității;

d)desființarea unor lucrări;

e)refacerea unor amenajări.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către persoanele împuternicite de ministrul apărării naționale sau, după caz, de ministrul administrației și internelor, adică de organul constatator.

❗ Ceea ce este și mai interesant este faptul că Ordonanța de urgență prin care se modifică Ordonanța de urgență privind starea de urgență (Sic!) introduce un nou articol 284 care arată că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunilor prevăzute la art. 28 nu suspendă executarea sancțiunilor contravenționale complementare aplicate, iar în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal instanța judecătorească dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor la momentul confiscării și care se asigură din bugetul autorităților și instituțiilor publice beneficiare.

Procesul verbal de contravenție se bucură de o “prezumție de legalitate”, aceasta putând fi răsturnată de către contravenient prin probele propuse. 

Într-o bună regulă, în cauzele Salabiaku c. FranteiTelfner vs. Austria si Anghel vs. Romania, Curtea Europeană se pronunța și cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferită procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției), în sensul că nu contravin exigențelor Conveției, cu condiția ca aceste prezumții să nu impunăo sarcină excesivă în privința apărării celui acuzat.

În cauza Anghel c. României, spune Curtea cândva, că având în vedere criteriile stabilite în jurisprudenţa sa constantă în materie, în ciuda naturii pecuniare a sancţiunii şi a naturii civile a legii care sancţionează contravenţia, procedura poate fi asimilată unei proceduri penale. Pe scurt, Curtea este de părere că, dacă scoaterea contravenţiei în afara legii penale nu ridică probleme în sine, nerespectarea garanţiilor fundamentale – printre care şi prezumţia de nevinovăţie – care protejează cetăţenii împotriva unor posibile abuzuri din partea autorităţilor, reprezintă un aspect ce trebuie respectat în temeiul articolului 6 din Convenţie, reiterând importanţa, în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept „penală”, a unei astfel de garanţii, destinată să restabilească echilibrul dintre presupuşii autori ai faptelor ilegale şi autorităţile chemate să îi urmărească şi pedepsească.

Raportul dintre prezumția de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și prezumția de nevinovăție a contravenientului în dreptul administrativ român oricum era șubred și în vremurile bune, acum nici nu se mai pune problema de vreme ce România a notificat CEDO că pune pauză unor drepturi ale omului, cum ar fi dreptul de proprietate.

Pe scurt, ai ieșit cu câinele la plimbare fără declarație, te-ai suit în mașină la o plimbare, sau la muncă, fără declarație, există riscul, în funcție de starea de spirit a organului, să rămâi și fără câine și fără mașină.

Poți formula plângere contravențională, care se va judeca „la calendele grecești” și, la final, dacă cumva ai noroc să fii chiar nevinovat, te recompensează pentru câine sau mașină, dar fizic nu le mai recuperezi.

Câinele, nu poate fi valorificat și nu prezintă mare interes, dar mai ști peste cine dai și apreciează că e bun folosit la săvârșirea contravenției?!

About author: