Ieri, Curtea Constituțională a pronunțat mai multe soluții, cu privie la mai multe acte normative și se pare că s-a creat o confuzie generală.

Distinct de declararea ca neconstituțională a întregii Ordonanțe de Urgență nr. 34/2020, prin care, între altele, se majora cuantumul amenzilor, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență sunt neconstituționale. 
⚠ Lecturând comunicatul, până la motivarea Deciziei, reiese că “amenzile sunt neconstituționale”.

Sancțiunile deja aplicate sau cele care se vor aplica până la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții sunt anulabile (ÎN INTEGRALITATEA LOR) dacă sunt atacate procesele -verbale de contravenție.

Procesele – verbale trebuie atacate în 15 zile de la comunicarea procesului verbal. 

Procesele verbale de constatare a contravențiilor și, implicit, sancțiunile aplicate, sunt nule pentru că articolul în baza căruia s-au aplicat, respectiv art. 28 din OUG 1/1999, nemodificat, este neconstițutional, prin raportare la sintagma ”nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenţie” care califică drept contravenție încălcarea obligaţiei generale de a respecta și de a aplica toate măsurile stabilite în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, în actele normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională. 
Arată Curtea că, „în mod implicit, stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.” 
Totodată, Curtea a constatat că „prevederile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie, precum și principiul restrângerii proporționale a exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzut de art.53 alin.(2) din Constituție.” 

Prin O.U.G. nr. 34/2020, cu privire la art. 28 din OUG 1/1999, au fost mărite amenzile prevăzute la alin. 1 și s-a introdus alin. 2. (pe lângă sancțiunea contravențională principală prevăzută la alin. (1), în funcție de natura și gravitatea faptei, se pot aplica și una sau mai multe dintre următoarele sancțiuni contravenționale complementare).

Pe scurt, problema nu este la O.U.G. nr. 34/2020, ci la textul prost făcut în 1999, care nu a fost modificat niciodată și care nu stabilea și nu stabilește care anume fapte constituie contravenție.

Așa fiind, indiferent că s-au aplicat sau se aplică amenzi în cuantumul prevăzut înainte sau după modificarea acestuia de către O.U.G. nr. 34/2020, procesele verbale dacă au fost și sunt atacate în termen pot fi anulate întrucât temeiul de drept în baza căruia s-au constatat și sancționat contravențiile a fost declarat nelegal.

                                <h2>
                    Luați legătura cu noi                   </h2>
                <a href="https://www.mslegal.ro/contact/">
                    Click Here                  </a>