Controversele asupra „mortii demne”, cum a fost supranumita uciderea la cerere, sunt foarte vechi. Avand in vedere faptul ca eutanasia este practicata, oficial sau nu, in toata lumea, s-a pus, de nenumarate ori, problema daca este intr-adevar necesara legiferarea acesteia in statele europene.
In prezent, exista pozitii oficiale ale statelor, fara insa a merge convergent catre o solutie sau alta.
In Europa ultimelor decenii, Olanda a fost prima tara care a legalizat aceasta practica, inregistrand 2.565 de decese prin eutanasiere, in 1998. Exemplul a fost urmat de Belgia si de Luxemburg.
In Suedia, medicilor le este permis sa deconecteze aparatele de mentinere in viata a bolnavilor incurabili, doar in cazuri exceptionale.
Marea Britanie reprezinta un caz aparte. Aici, legea interzice eutanasia, dar in anii 1993 si 1994 medicii au avut dreptul de a deconecta de la aparate bolnavii inca in viata. In SUA, doar statul Oregon mai permite aceasta metoda.
In Olanda, eutanasia este o infractiune incriminata de Codul penal. Cu toate acestea, prin adoptarea de catre Parlamentul olandez a actului intitulat “The termination of Life on Request and Assisted Suicide (Review Procedure) Act” (Legea privind sfarsitul vietii la cerere si sinuciderea asistata – Proceduri de control), s-a statuat ca eutanasia nu este privita ca si infractiune si nu se pedepseste daca sunt indeplinite cateva conditii, respectiv medicul curant este exceptat de la aplicarea pedepsei prevazute de codul penal daca a respectat cu strictete criteriile expres prevazute in lege si a raportat comiterea acestui act, urmand ca o comisie de control sa aprecieze daca in speta s-au respectat intocmai cerintele legale.
Organizatia Voluntary Euthanasia Society, fondata in anul 1935, este o importanta entitate neguvernamentala care se ocupa de cercetari in domeniul mortii asistate. Ea sustine ca oamenii trebuie sa aiba posibilitatea sa moara in demnitate, iar existenta unui regim juridic inflexibil ce are ca efect fortarea unei persoane bolnave incurabil sa sufere dureri intolerabile si sa moara in conditiile unei agonii lungi si dureroase, in dispretul dorintei sale de a-si pune capat zilelor, este contrara art. 3 al Conventiei europene, care interzice tratamentele inumane si degradante.
Ingrijirile paliative nu sunt de natura sa raspunda nevoilor de ansamblu ale unor asemenea pacienti si nu constituie o solutie la problemele lor legate de pierderea autonomiei de miscare si functiilor corpului.
Concepţiile şi opiniile privitoare la eutanasie se pot grupa în două categorii prima pro-eutanasie şi a doua este contra acesteia, ambele având la bază argumente juridice, medicale, etice şi morale.
Cei care sunt împotriva eutanasiei pornesc de la principiile fundamentale ale îndatoririlor medicale şi anume că medicul trebuie să-l ajute pe bolnav până în ultima clipă.
Pe o poziţie diametral opusă se situează susţinătorii eutanasiei. Aceştia consideră moartea preferabilă bolii însoţită de dureri insuportabile. Hotărârea întreruperii sau continuării tratamentului aparţine doar bolnavului. El e singurul cu drepturi depline de a decide acest lucru.
